În decembrie 1999, în sălile Consiliului European de la Helsinki, se scria o pagină de istorie pentru estul Europei. Zece state primeau undă verde pentru negocierile de aderare la Uniunea Europeană. Moldova nu era printre ele.
Guvernul Sturza căzuse la presiunea combinată a comuniștilor cu „frontiștii” lui Roșca, criza politică internă era în toi, iar șansa de a deveni stat candidat s-a evaporat. A fost mai mult decât un moment ratat – a fost o bifurcare istorică de care nu s-a mai recuperat. În acea clipă, nimeni nu înțelegea pe deplin dimensiunea pierderii. Așa se întâmplă întotdeauna cu marile erori istorice: devin vizibile abia când decalajul devine de nerecuperat, scrie Anatol Țăranu într-un op-ed pentru IPN Moldova.
Douăzeci și cinci de ani mai târziu, contrastul este brutal și imposibil de ignorat. România și Bulgaria, care au intrat în Uniunea Europeană în ianuarie 2007, au înregistrat creșteri economice de peste 600% ale…
