Europa nu va putea adopta vreodată viziunea Americii despre China, pentru că „mizele nu sunt aceleași, nici geografia”, scrie Janan Ganesh într-un editorial din The Financial Times.
În 1964, când recunoașterea Chinei „roșii” încă mai echivala cu sinuciderea politică pentru un președinte american, Charles de Gaulle a făcut exact acest lucru. Ulterior a scos și Franța din structura integrată de comandă militară a NATO. Aflat într-un turneu de proporții epice, aproape homeric, în America Latină, el i-a promis acelei regiuni solidaritatea sa împotriva unui anume hegemon, nenumit, dar deloc greu de ghicit. Și chiar dacă n-a fostniciodată cu adevărat echidistant între SUA și URSS, îi plăcea să sublinieze o echivalență – altfel falsă – a puterii lor arogante.
Acum să-l așezăm și pe Emmanuel Macron în context. Da, prin vorbă și faptă, s-a apropiat prea mult de China cu ocazia recentei sale vizite acolo. A îndepărtat Franța de restul…
